“…E interesant spectacolul vietii si mai ales spectacolul oamenilor ..cum se nasc ,cum se agita ,cum se invart ,cum se iubesc ,cum se urasc ,cum se dau cap in cap, cum se ascund ,cum se descopera ,cum se invart ca titirezul inaintea unei alegeri importante,inaintea unei rascruci si cum realizeaza in cele din urma cel mai minunat tablou sau cea mai proasta schita a vietii lor.” spune Vlad.

Si foarte bine spune! Si mai interesant mi se pare ca oamenii realizeaza doar uneori asta. Ne este imposibil sa na gandim in fiecare zi ca de fapt asta este mersul vietii….si de aceea atunci cand constientizam vartejul in care ne aflam parca suntem luati prin surprindere desi in sinea noastra toti stim ca e asa. E ca atunci cand esti intr-un rollercoaster, in varf si desi stii ca urmeaza sa cazi tot nu poti fi pregatit…adrenalina, gol in stomac, tipat! Dar totusi: ce farmec ar mai avea rollercoasterul daca ar merge in linie dreapta?

Ei da! Asta facem mereu urcam, inspiram adanc si cadem iar! Important e ca urcarile si caderile sunt alternate, ca o decizie nu iti face toata viata frumoasa la fel cu nici urata nu ti-o face. Si tot important e ca daca ai descoperit un geam opac in fata ta, daca te intorci sunt sanse mari sa gasesti trei geamuri transparente…

Nu a trecut foarte mult decand am simtit si eu dezamagirea ca ceea ce vedeam eu in jur nu era deloc asa…dupa momentul extraordinar de optimist pe care l-am avut pe blog mai demult am avut altele extrem de triste in care nu mai aveam in minte nici un sfert din lucrurile bune pe care le enumeram atunci. Insa cred cu tarie ca oamenii si circumstantele care m-au dezamagit au si o fata pe care eu nu o voi sti sau intelege niciodata, fata din care privite ar avea justificare. Si cu siguranta au fost momente in viata in care si eu am dezamagit pe cineva fara sa imi dau seama sau fara ca acel cineva sa stie ce e in mintea mea…si ca poate aveam motive.

Cel mai placut e dupa ceva timp, cand ai ajus din nou in varf cu rollercoasterul si te poti uita resemnat, chiar zambind la golul din urma ta. Clar momentul asta vine intotdeauna si mi se pare cea mai placuta parte, cand asculti muzica si retraiesti totul zambind, parca dupa ce ai citit un roman a doua oara si l-ai inteles mai bine.

Uite si ce ascult eu cand scriu asta

P.S: un articol putin Buteica Style despre viata :)))

Dupa un incident care mi-a ridicat nervii la maxim am ascultat odata si am fost ca noua…:) aproape am revenit la optimismul de acum ceva vreme dintr-un post…..

Pasarea Colibri - Esarfa in dar
Asculta mai multe audio Muzica »

Tocmai ma gandeam zilele astea ca de cand Oprescu si-a inceput mandatul de primar aud in fiecare zi la stiri de cate un plan pe care il initiaza primaria si parca ma pregateam sa zic ca e de bine. Parca se pune in miscare. Si uite ca aud azi la stiri ca Primaria a conceput un Plan dE Actiune Privind Zgomotul Urban (PAPZU sa ii spunem) care se afla  in discutii. Nu masurile prevazute mi-au atras atentia ci faptul ca maestrii care au conceput PAPZU s-au gandit sa copieze “putin” planul de reducere a poluarii fonice elaborat de primarul Londrei in 2004. Ce draguuuut! Exact ca la scoala cand faceam referate. I-auzi: “Cu totii am fost afectati la un moment dat, intr-un fel sau altul, de zgomot. Poate am fost nevoiti sa strigam ca sa acoperim zgomotul unei strazi aglomerate. Poate nu am putut sa adormim noaptea din cauza unui restaurant sau al unui bar.”  I-auzi again: “All of us have been affected at some time, in some way, by noise. We may have had to shout over the roar of traffic at the roadside. We may have been kept awake at night by the noise of a busy restaurant or bar.” Oare concluziile astea erau atat de greu de scos din profunzimea mintii incat trebuia sa fie copiate? In fine…mai multe detalii despre PAPZU am citit pe site-ul Realitatea.

In alta ordine de idei cred ca mentalitatea asta care ne indeamna sa copiem din toate partile incepe din scoala. Inca de la orele de romana din Bratianu am invatat ca ceea ce inseamna interpretare libera, analiza si originalitate inseamna sa ingurgitezi niste concepte pe care le-au formulat cativa critici si pe care le insiri de fiecare data intr-un bla bla nesfarsit. Luai cateva idei din carti sau din ce ti-a dictat profesorul si gata: comentariul tau, viziunea ta. Oricum cu totii stim cum se fac proiectele si referatele in scoala. Exact ca la primarie. Si viata e frumoasa. De altfel cam toate examenele pe care le dam noi in “tinereti” inseamna sa copiezi. Nu se schimba nimic la facultate, aceleasi idei umplu manualele timp de un deceniu-doua, fara schimbari prea mari atata timp cat autorul (profesorul) respectiv este in functie la facultate. Si asa se intampla ca atunci cand ii zic unui cadru universitar ca nu mi se pare logic ceea ce trebuie sa invat, acel cadru sa imi spuna ca nici lui nu i se pare corect dar imi recomanda sa invat totusi asa pentru ca asa spune marele profesor X in manualul principal de Management dupa care se invata la ASE. Deci nu e de mirare ca nu mai e nimeni in stare sa genereze CONTINUT ORIGINAL.

Ce zicea Eminescu despre scoala: “Copiii romani sunt incarcati cu materii atat de multe si atat de diverse, incat nici profesorii, nici şcolarii nu se pot orienta in capetele lor. Acesti copii nu învata nimic, pentru ca memoria nu pastreaza nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu si judecata copilului n-au jucat nici un rol. Singurul efect al încarcarii memoriei cu lucruri pe care nu le poate mistui e sila şi scarba copilului de carte. La acest rezultat au ajuns aproape toate scoalele la noi. Vezi tineri care au învaaat latineste, greceste, istoria universala, logica şi psihologie, stiinte naturale, geografie în toate clasele, drept administrativ, economie politica, au trecut bacalaureatul şi… cu toate astea, nu stiu a scrie o fraza corecta, iar a doua zi dupa ce au parasit scoala au uitat tot…”

Unele lucruri nu se schimba niciodata……

Experienta este cel mai dur profesor,pentru ca mai intai iti da testul si apoi iti spune care este lectia.(Vernon Law)

FABULOS: de proasta mi s-a parut organizarea. A inceput totul dupa o ora si 15 minute de la ora anuntata oficial.

LA MAXIM: a fost caldura. Nici urma de ventilatie desi la un moment dat, deoarece toata lumea isi facea vant cu steguletele am putut avea extrem de gresita impresie ca s-a dat drumul la ventilatie in Sala Polivalenta.

DISTRUSE: au fost urechile mele dupa concertul Shukar Collective din cauza ca muzica a fost strigator la cer de tare. Si volumul s-a mentinut si in timpul spoturilor publicitare.

FARA HAZ: prezentatorul. Se pare ca si domnul Dan Chisu a remarcat.

ZERO: au fost Zero Productions ca organizatori.

PACAT: pentru ca selectia de reclame se anunta promitatoare. Am plecat insa dupa primul calup.

INTRIGATA: am fost sa citesc aceleasi impresii pe alte bloguri de la evenimentele de acum un an si din 2006. Cum se poate sa faci o traditie dintr-o organizare atat de slaba?

FOARTE PROFITABILA:  a fost seara pentru firmele care au facut aprovizionarea cu bauturi racoritoare din moment ce nu s-a intrat in sala cu bauturi din exterior, nici macar apa. Caldura a fost favorabila doar pentru ei pentru ca a fost o coada permanenta la stand.

GROAZNICA: a fost durerea mea de cap

“Va las pe voi sa comentati la anul….” (blogul lui Bogdan Ignat, iulie 2006)